Ai copilarit in anii `80?

Era numele unui joc de copii jucat in fata blocului. Habar n-am daca o mai exista si acum. Tin minte ca era o competitie a alegerii. Adica grupul de copii alegea un domeniu (Flori, fete, filme sau baieti), din grup se desprindeau doi care-si alegeau, la randul lor, numele unei flori, unei fete, unui film sau al unui actor.

Dintre cei doi ramanea in joc apoi cel al carui nume (de fata, de floare) era preferat de majoritatea. Sau cam asa ceva. Prin anii ’80 alegeai intre Bruce Lee si Jackie Chan. intre Dacia si Oltcit. Intre Sandra si Madonna. Jocul dura ceva timp dar, apoi ne plictiseam, era prea static.

Video: Ai copilarit in anii `80?

Se trecea apoi la un joc de contact fizic, de pe urma caruia ne alegeam cu genunchii si coatele julite pana la os. Ii spuneam „Frunza“. Un desen cu creta pe asfalt delimita doua zone ocupate de doua echipe. Scopul era sa ajungi in cetatea inamica si sa apuci sa pui piciorul intr-un loc special hasurat cu creta: cetatea era cucerita, razboiul castigat. Pana sa ajunga cineva acolo insa, ne bateam ca chiorii. Baietii erau la varsta la care orice urma de cavalerism era catalogata drept slabiciune si motiv de aratat cu degetul. Fetele erau la varsta la care nici nu se gandeau sa pretinda asa ceva. Iesea cu urlete, cu impinsaturi, bocete, „te spun lu’ mama“ si cu tot tacamul. In ierarhia cardului de copii de la bloc, cel mai apreciat era ala care avea un frate mai mare. Sau un prieten intr-a VIII-a. Pentru mine, Ionut, care avea un frate mult mai mare decat noi, era un prieten de pastrat. Ceva din aura lui se rasfrangea automat si asupra mea si, uneori, in succesul jocului jucat.

Tot in seria jocurilor mixte – fete si baieti – isi avea locul si „Castelul“: opt pietre puse una peste alta erau daramate cu o minge. Echipa gardian trebuia apoi sa loveasca cu mingea (si sa-i elimine din joc) pe cei din echipa adversa, care incercau sa refaca acest castel din pietre. Era teribil de palpitant si-ti trebuiau calitati de adevarat atlet: iuteala, viteza de reactie, rezistenta. „De-a v-ati ascunselea“ era bineanteles in top, la fel si „Hotii si vardistii“.

De la un moment dat insa, fetele aveau alta treaba. Nu tin minte sa ne fi jucat foarte mult cu tuburile goale de spray, in care se punea carbid cat sa iasa de-o mica explozie, sau cu tevile cu cornete de hartie. Cat timp baietii erau ocupati cu asa ceva sau cu legarea bondarilor de o ata, fetele treceau la lucruri pentru fete. La vremea aia nu-si punea nimeni problema egalitatii de sanse. Aveam minitruse medicale in care gaseai de toate. Stetoscoape de plastic cu care ne ascultam, chipurile, inimile si plamanii, plus inimile si plamanii bietelor mate de la bloc care aveau ghinionul sa fie prin preajma. Aveam tot felul de spatule pline de urme de degete, cu care ne cercetam reciproc amigdalele. Ne prescriam retete imitand scrisul ilizibil al medicilor. Ne ciocaneam genunchii sa ne testam reflexele. Ne pansam mainile si picioarele si defilam, autentice victime, prin cartier.

„ Abonează-te şi vei fi la curent cu cele mai noi ştiri de pe acest blog
( Pasul 1 ) Introdu adresa ta de e-mail: ”

„ ( Pasul 2 ) Intră pe e-mail şi activează-ţi abonamentul ”

2 comentarii:

Ai ceva de zis???
- NU ţine în tine... dă frâu liber gândurilor tale ...

Articole noi